ISTORIC AL COLEGIULUI TEHNIC „IOSIF ŞILIMON” BRAŞOV

Trecerea timpului poate fi percepută ca împlinire atunci când prezentul continuă activităţile bogate ale trecutului.

Din acest punct de vedere liceul nostru strânge laolaltă munca atâtor generaţii de elevi şi profesori, ca un simbol al temeiniciei spiritului acestei şcoli.

Anii 1885-2010 sunt pentru liceul nostru trecutul-prezent, ce a pus bazele învăţământului tehnic braşovean.

Prin poziţia sa geografică într-o regiune forestieră, cu tradiţie meşteşugărească, Braşovul oferea posibilitatea pregătirii forţei de muncă necesară în domeniul prelucrării lemnului.

La 26 august 1885, prin ordinul 31854 se înfiinţa Şcoala Medie Industrială pentru prelucrarea lemnului.

Cursurile şcolii se deschid la 5 octombrie 1885 în clădirea din strada Porţii (colţ cu strada Pantofarilor, azi Republicii), colţ cu strada Politehnicii, în actualul local al Direcţiei Regionale a Căii Ferate.

Actualul lăcaş şcolar din strada Iuliu Maniu, nr. 52 (vechea strada Gării) a fost construit între anii 1909-1911.

Din 1885 şi până astăzi, şcoala a cunoscut o evoluţie complexă impusă de evenimente politice, dar şi de necesitatea creării unui cadru organizatoric corespunzător pregătirii forţei de muncă.

Astfel întâlnim mai multe etape ale şcolii:

1885-1918-Şcoala Medie Industrială pentru prelucrarea lemnului;

1918-1928- Şcoala de Arte şi Meserii;

1928-1936- Şcoala superioară de Arte şi Meserii;

1936-1948- Liceul Industrial „Carol II”

1948-1955- Şcoala Medie Tehnică;

1948-1961- Şcoala Profesională Metalurgică nr. 1 „Strungul”;

1961-1974- Grupul şcolar de pe lângă uzina „Hidromecanica”;

1974-1990- Liceul Industrial „Hidromecanica”;

1990-2004- Grupul Şcolar „Hidromecanica”;

2004-2010- Colegiul Tehnic „Iosif Şilimon” .

La începuturile sale, şcoala avea două secţii: tâmplărie şi sculptură în lemn.

Primul director a fost Orban Francisc,iar efectivul era de 7 elevi, în primul an.

Durata specializării era de 3-4 ani. Necesitatea unui local corespunzător cât şi creşterea nevoii de meseriaşi în prelucrarea lemnului-fiind singura şcoală din acest domeniu- a impus construirea actualului aşezământ şcolar în Cartierul Blumăna. Cele două clădiri cuprindeau sălile de clasă, internatul şi atelierele. Elevii şcolii (maghiari, germani şi români) proveneau din jurul Braşovului şi din judeţele învecinate, din familii cu venituri mici şi, în special, erau fii de ţărani.

Primul război mondial a perturbat activitatea şcolii. Elevii şi profesorii s-au refugiat la o şcoală din Budapesta în 1916, iar în sediul şcolii a funcţionat din 1 august 1914, Spitalul Militar.

După Unire, în anii 1919-1920 s-au pus bazele învăţământului românesc în Transilvania, ce s-a încadrat în procesul general de modernizare.

Şcoala de acum şi-a continuat activitatea sub denumirea „Şcoala de Arte şi Meserii”, având şi profilele metalurgic şi prelucrarea metalelor.

Înviorarea economică după anii de criză 1929-1933 impune Legea de organizare şi funcţionare a învăţământului industrial, din 16 aprilie 1936, prin care Şcolile Superioare de Arte şi Meserii erau transformate în licee industriale, cu susţinerea examenului de bacalaureat.

Liceul, denumit „Carol II”, îşi desfăşoară activitatea în baza planului de învăţământ din 1936, ce îl dezvolta pe cel din 1928, aducând noi obiecte de studiu: mecanica aplicată la motoare şi motoare de aviaţie, rezistenţa materialelor, calculul tehnic, organizarea industrială, istoria artelor industriale, istoria României, limba franceză, limba germană, ştiinţele naturii. Se urmărea rezolvarea raportului dintre cultura generală şi cea de specialitate.

Din toamna 1948, o dată cu noua lege a învăţământului, liceul industrial devine Şcoala Medie Tehnică, cu două secţii: metalurgică şi siderurgică, având clase paralele în limba română şi maghiară. Durata învăţământului era de 4 ani, având la bază gimnaziul unic introdus din 1945, iar din 1948 şcoala generală prelungită la 7 ani.

Şcoala Medie Tehnică a avut efectivul de elevi în creştere: în 1948-1949 4 clase, ajungând în 1954-1955 la 25 clase. Planul de învăţământ s-a modificat, nemaifiind discipline de studiu: religia, muzica, instrucţia civilă, caligrafia, modelajul. O atenţie mai mare era acordată matematicii, care se studia în 160 de ore, pe parcursul celor patru ani de studiu. Pregătirea de specialitate avea 4 ore în anul I, 5 ore în anii II şi III. Politica de pregătire a unui număr cât mai mare de muncitori necesari industriei, care se dezvolta forţat, a impus o nouă modificare.

În 1955 Şcoala Medie Tehnică se desfiinţează şi activitatea continuă cu Şcoala Profesională pentru meserii cu durata de 2-3 ani.

Foarte curând s-a simţit nevoia pregătirii nu numai de muncitori, ci şi de tehnicieni în întreprinderile industriale. Din toamna 1964, în şcoala noastră a luat fiinţă Şcoala Tehnică de specializare postliceală de 2 şi 3 ani, care a funcţionat timp de 12 ani, ultima serie absolvind în 1976.

Din anul şcolar 1967-1968 s-au înfiinţat în paralel şi cursurile serale, ultima serie fiind 1976-1977. În cei 8 ani cât au funcţionat aceste cursuri, au absolvit 339 de tehnicieni (132 băieţi şi 207 fete) calificaţi ca “proiectanţi pentru industria construcţiilor de maşini”. Această formă de învăţământ a cunoscut o mare afluenţă de candidaţi din toată ţara.

Experienţa din aceşti ani a arătat că pregătirea tehnică medie, într-o perioadă relativ scurtă, nu era decât o soluţie provizorie şi a impus reînfiinţarea liceelor industriale, aşa cum s-a întâmplat şi în şcoala noastră.

Conform H.C.M. nr.354/1974 se înfiinţează Liceul de mecanică nr. 3, iar din 1975 Liceul Industrial Hidromecanica cu profilurile: mecanică şi aeronautică. Astfel se diversifică formele de învăţământ din unitatea noastră, devenind Grupul Şcolar Industrial cu liceu industrial, curs de zi şi seral, şcoală profesională, şcoală de maiştri, şcoală postliceală, până în 1990.

Cu toate neajunsurile de până în 1990, datorate politicii educaţionale, dificultăţilor financiare în crearea unei baze materiale corespunzătoare cerinţelor moderne, valoarea s-a impus şi are un loc binemeritat în învăţământul braşovean. O preocupare constantă a cadrelor didactice, a conducerii şcolii, a fost modernizarea procesului de învăţământ prin folosirea metodelor active de predare în laboratoare şi în cabinetele de specialitate.

În 2006 şcoala noastră a dobândit statutul de Colegiul Tehnic „Iosif Şilimon”, propunând şi atrăgând elevii prin următoarele specializări: tehnician proiectant CAD, tehnician mecatronist, tehnician în automatizări, tehnician prelucrări mecanice, tehnician electromecanic, tehnician în aviaţie, tehnician întreţinere şi reparaţie, coafor-stilist. Întotdeauna în propunerea planului de şcolarizare s-a ţinut cont de corelarea acestuia cu necesarul de forţa de muncă şi calificările în care urmau să se încadreze aceşti tineri, prin pregătire.

De-a lungul timpului, şcoala şi-a păstrat imperativele şi raţiunea sa de a fi, în ciuda cerinţelor momentului. Ea a fost şi este animată de dorinţa de a acorda elevilor întregul sprijin teoretic, practic şi etic pentru ca ei să pună bazele unei cariere de succes. Educaţia este în acelaşi timp un act al individualului şi al colectivităţii, el presupune dăruire, competenţă şi responsabilitate. Aceste imperative au fost valabile şi în 1885 şi sunt şi azi, după 125 de ani.

ISTORIC AL COLEGIULUI TEHNIC „ASTRA” BRAŞOV

Cunoscut de veacuri ca centru meşteşugăresc şi comercial al Ţărilor Române, situat la răscrucea marilor drumuri comerciale, punte de legătură între românii din toate provinciile, Braşovul-inima României moderne- necesita crearea unor centre de instruire a viitorilor meşteşugari.

Cursurile teoretice erau urmate 2-3 zile pe săptămână, după-amiaza, de către ucenicii care erau apoi obligaţi să recupereze orele pierdute la meşteşugarii la care erau angajaţi.

În perioada interbelică, dezvoltarea industrială a oraşului cunoaşte o nouă explozie prin apariţia unor noi întreprinderi, Uzina I.A.R. în 1925 şi Uzina ASTRA în 1927.

Aceasta impune apariţia unor instituţii care să pregătească viitorii specialişti.

Astfel, în perioada 1928-1936 funcţionează o şcoală superioară de arte şi meserii cu rezultate bune în pregătirea practică a cursanţilor.

În 1939 ia fiinţă, pe lângă Uzinele ASTRA, prima pepinieră de muncitori specialişti - numai pentru ciclul inferior, care în 1942 se transformă în Liceu experimental - L.I.E.A. Atributul de liceu ,,experimental” era pe deplin justificat. În primul rând, faţă de vechile licee industriale care funcţionau oarecum ,,independent”, în sensul că nu erau legate de o anumită întreprindere, acest liceu era arondat pe lângă Uzinele ASTRA. Acesta va funcţiona până în 1948, an în care apare Reforma învăţământului.

În ziarul ,,Drum Nou'' din 5 septembrie 1948 apare primul anunţ referitor la înfiinţarea Şcolii Profesionale Metalurgice şi a Şcolii Tehnice Industriale Metalurgice de la uzinele ,,Steagul Roşu'' foste ,,Astra”, pe anul şcolar 1948-1949. De asemenea sunt prezentate şi ,,condiţiunile de admitere”:

“Direcţiunea Uzinelor "Steagul Roşu", fost Astra Braşov, aduce la cunoştinţa tuturor celor interesaţi că în urma reformei învăţământului public, la această uzină au luat fiinţă două şcoli: Şcoala Profesională Metalurgică cu durata şcolarităţii de 3 ani şi Şcoala Tehnică Industrială Metalurgică cu durata şcolarităţii de 4 ani.

În clasa I-a a Şcoalei Profesionale se primesc absolvenţi a cel puţin 4 clase primare, având vârsta între 14-16 ani, socotiţi la 1 Octombrie 1948.

În clasa I-a a Şcoalei Tehnice Industriale Metalurgice se primesc absolvenţii vechilor gimnazii unice, ai gimnaziilor industriale, ai cursului inferior de liceu teoretic sau şcoli echivalente.

Vârsta maximă până la care se primesc elevi în această şcoală este 17 ani.”

Urmează prezentarea datelor de înscriere, a actelor necesare şi a materiilor de examen:

“L. Română, Aritmetică, Fizică, Istorie, şi Desen liber, din materialul predat în cl. IV-a primară, pentru candidaţii şcoalei profesionale şi din materialul predat în gimnaziile unice, pentru candidaţii şcoalei tehnice.”

În numărul din 6 septembrie 1948 se specifică numărul claselor şi a numărului de elev i: “120 de elevi împărţiţi în 3 clase. Învăţământul este complet gratuit. Efectivul total al şcoalei este de 330 elevi, din care 210 sunt foşti elevi ai Liceului Industrial care a funcţionat pe lângă uzină.”

În 1948, în fosta Poiana "HONTERUS", loc de distracţii pentru locuitorii Braşovului de altădată, într-un cadru mirific, în mijlocul unui parc natural care conferă unicitate amplasamentului, începe construirea Centrului Şcolar Profesional Metalurgic – fostul Grup Şcolar Industrial Construcţii de Maşini "ASTRA". Până în 1950 se construiesc aici 8 blocuri-internat pentru elevii care vor urma cursurile şcolii, cantina, un bloc-şcoală cu 25 săli de clasă şi laboratoare, 2 hale pentru ateliere, un bloc sanitar care cuprinde dispensar medical, infirmerie, duşuri, frizerie, ateliere de cizmărie şi croitorie şi spălătorie.

Anul şcolar 1950-1951 consemnează prima serie de elevi ai Centrului şcolar, fiind înscrişi 1550 de elevi repartizaţi în 30 de clase, în specializarea "lăcătuşerie generală". Colectivul didactic era format din:

- 40 profesori de cultură generală şi de specialitate;

- 30 maiştri-instructori;

- 30 educatori pentru supravegherea şi însoţirea elevilor în afara orelor de curs.

În fiecare an şcolar numărul cadrelor didactice creşte cu creşterea numărului de elevi şi diversificarea meseriilor: rectificatori, frezori, sudori, turnători, forjori, tratamentişti, strungari, electricieni, instalatori în tehnica sanitară; concomitent se extind şi se dotează halele din atelier.

În anul şcolar 1955-1956 se înfiinţează şcoala tehnică, cu un efectiv de 36 de elevi şi şcoala tehnică de maiştri, cu un efectiv de 98 de elevi, la cursuri de zi, seral şi fără frecvenţă.

1971 este anul înfiinţării Liceului Industrial , cu o clasă la cursurile de zi şi 3 clase la cursurile serale, completând astfel formele de şcolarizare ale şcolii noastre.

Anul 1980 marchează construirea noii clădiri corp "B" a şcolii care devine, atât prin numărul mare de elevi cât şi prin spaţiu şi dotări, unul dintre cele mai mari grupuri şcolare din ţară. În tot acest interval de 30 de ani, rezultatele elevilor şi ale corpului didactic au fost deosebite, şcoala fiind vizitată de numeroase delegaţii străine şi primind distincţii ale timpului, care dovedesc aprecierea activităţii sale.

Multe personalităţi din diverse domenii ale Braşovului îşi au numele legat, într-un fel sau altul, de Grupul Şcolar "ASTRA" - fie că au studiat în şcoala noastră, fie că au predat aici.

După Revoluţia din 1989, se simte intens o revigorare a calităţii învăţământului şi o diversificare mai largă a formelor de şcolarizare şi a profilurilor, în contextul reformei învăţământului şi a vieţii socio-economice. Ca atare, pe lângă reînfiinţarea Şcolii de specializare postliceale şi a Şcolii de maiştri, se reînfiinţează Şcoala complementară de ucenici, iar la cursurile liceale apar profiluri noi: real - cu clase de matematică-fizică, informatică - care se desfiinţează începând cu anul 1999, conform cu noua Reformă a învăţământului.

Deceniul următor este marcat de reînfiinţarea Şcolii de Arte şi Meserii, absolvenţii acesteia având posibilitatea să-şi definitiveze studiile liceale pe ruta progresivă.

Şcoala noastră a câştigat două proiecte PHARE la specializările INDUSTRIE ALIMENTARĂ şi TRANSPORTURI.